Dependenta

Conştiinţa: Ce faci?

Cris: Trebuie să caut ceva pe net.

Conştiinţa: Ai de învăţat.

Cris: Ştiu... nu am nici un chef... dar ştiu că oricum trebuie, şi dacă am chef, şi dacă nu... o să mă apuc imediat, numai să găsesc ce-am de căutat.

Conştiinţa: Poţi căuta şi după ce înveţi.

Cris: Nu, nu... nu pot să învăţ dacă nu găsesc.

Conştiinţa: Ba da poţi. Ştii că poţi.

Cris: Nu, nu... dacă mă apuc de învăţat acum, o să mă gândesc încontinuu că nu am căutat ce îmi trebuia.

[Caut, găsesc; pun calculatorul pe Hibernare, ca să se deschidă mai repede în caz că îmi amintesc iarăşi ceva. Stau 5 minute cu foile în faţă, citesc câteva rânduri, fără să gândesc. Gândul mi-e în altă parte. Mi-ar trebui un încărcător de casă pentru iPod. Pornesc calculatorul şi caut. De ce caut? Că oricum nu îmi cumpăr prea curând. Cu ocazia asta intru pe Facebook să văd ce se mai întâmplă pe-acolo. Nu se întâmplă nimic. Ies din browser. Îmi amintesc că am de învăţat, dar îmi amintesc şi că nu mi-am controlat e-mailul de câteva ore şi în caz că am vreunul, trebuie să dau „Mark as read”; doar nu pot învăţa cu e-mailul încărcat de mesaje necitite.

Trec câteva minute şi intru pe Facebook, dade, dade a mai apărut ceva nou. Nu a apărut. Totuşi, trebuie să învăţ. Am examene de dat şi de luat. Opresc calculatorul... rectific: îl pun pe Hibernare, că şi-aşa merge cam prost şi dacă dau Turn off, stau până mâine să se încarce când îl pornesc. Îmi amintesc că mi-e foame. Doar nu pot învăţa cu stomacul gol. Mă duc să caut ceva de mâncare prin bucătărie. Am poftă de spaghete. Pun apă la fiert, să îmi fac. Stau lângă oală, doar apa nu fierbe fără mine lângă ea. Pornesc calculatorul să caut o reţetă, că nu am în casă chiar toate ingredientele pentru reţetele ce le ştiu eu. Găsesc. Mă duc să le prepar. Mănânc, dar nu prea mult; e o regulă nescrisă ca atunci când găteşti să te saturi de mâncare înainte s-o consumi. Opresc calculatorul, dar nu înainte de a intra pe messenger să văd cine-i pe-acolo. Bun, dar nu mă pun Available. Mă mustră conştiinţa. Am de învăţat. Mă apucă stresul. Pun calculatorul pe Hibernare. Afară deja s-a făcut întuneric. Au trecut 5 ore. Nu am învăţat nimic. Îmi adun de pe raftul cu cursuri toate foile de pe care am de învăţat. Mă gândesc cum să învăţ logic. Citesc 6 pagini în 3 ore. De ce? Pentru că în timp ce citesc, îmi amintesc că am test la o materie săptămâna viitoare şi intru pe calculator să văd dacă ne-a trimis profu’ materialele din care să învăţăm. Nu ni le-a trimis. Intru pe facebook, că poate mi-a scris careva şi îmi amintesc că nu am dat Like la un film pe IMDb. Citesc 3 rânduri din manual, nu pricep nimic, că nu mă gândesc la ce citesc. Mă uit la ecran. Wow, ce alb cu albastru e Facebook-ul... :o E ora 21. Îmi amintesc că am nişte filme pe care încă nu le-am văzut. Am chef de-un film istoric. Mă uit pe IMDb la genuri, că nu am chef de cele de pe calculator. Nu găsesc nimic interesant, dar totuşi... mă uit la unul din cele pe care le am. Dar... am de învăţat. Dau filmul pe pauză şi mai citesc câteva rânduri, dar nu înţeleg nimic, aşa că îmi continui filmul. Dau pe pauză din nou, intru în e-mail că poate am primit iarăşi ceva mesaje ce trebuie să le „Mark as read”. Mă cam stresează mesajele de la Facebook. Aşadar, intru la Account settings să debifez notificările prin e-mail la unele chestii. Gata, mă simt corect. Închid browser-ul. Îmi continui filmul mai concentrată. Se termină. Mi-a plăcut. Intru pe IMDb să dau Like; altfel nu pot dormi liniştită. Ies. E ora 00:00. Wow... cât?!?!?! :o Ioi, nu am citit nici jumătate din sfert din cât am de citit pentru examene. Ce mă faaac?:| mă doare stomacul de stres, inima începe să-mi bată tot mai tare, conştiinţa mă macină. Sunt teribil de obosită. Îmi dau seama că n-am făcut nimic constructiv toată ziua şi nu mai am nici un chef să învăţ. Nu mă mai pot concentra din cauza oboselii. Ce mă fac? Încă o zi pierdută, iar examenele-s tot mai aproape. Îmi iau câteva notiţe din carte, ca să ştiu că totuşi am mai făcut ceva, să nu mă simt foarte, foarte vinovată. E ora 2 dimineaţa. Mă simt foarte determinată să învăţ în ziua ce urmează. Îmi pun ceasul să sune devreme, ca să reuşesc să învăţ cât mai mult. Mă pun în pat. Adorm foarte greu. Dimineaţă sună alarma. Mă simt foarte rău. N-am dormit destul. Adorm. Mă trezesc după o oră. Adorm. Mă trezesc iarăşi după 2 ore. Mă ridic cu greu din pat. Mă mustră conştiinţa. Alţii până la ora asta au făcut cine ştie câte lucruri. Eu... am dormit. Dar totuşi, nici nu mă dezmeticesc bine şi îmi pornesc calculatorul. N-o să pot învăţa liniştită dacă nu dau „Mark as read” la e-mail-uri şi mai ales dacă nu intru pe Facebook să văd ce-a mai apărut. N-am mai citit din Biblie de câteva zile bune. Mă mustră conştiinţa. Opresc calculatorul. Trebuie să citesc puţin. Termin de citit. Pornesc calculatorul. Îmi amintesc de o melodie faină şi trebuie neapărat să o ascult. Etapele prin care am trecut în ziua precedentă se repetă. Mă mustră conştiinţa încontinuu, dar ispita mă biruie şi e mai puternică decât glasul conştiinţei. Trebuie să fac ceva în privinţa asta, dar ce? Mă macină profund problema cu care mă confrunt. Nu vreau să fiu aşa şi ştiu că nu-i bine. Relaţia mea cu Dumnezeu s-a deteriorat. Nu-L mai simt atât de aproape cum îmi era într-o vreme. Mă rog Domnului să mă ajute cumva, să îmi dea putere... să fiu eu cea care iese biruitoare în lupta asta acerbă, şi nu ispita. Încerc să iau decizii, nu mă ţin de ele. Îmi pun calculatorul pe dulap. Îl iau după nici jumătate de oră. În final îmi taie internetul sau pur şi simplu nu mai merge, nu mai îmi merge nici calculatorul. Trebuie reinstalat Windows-ul. Şi îi mulţumesc sincer Domnului că mi-a sărit în ajutor…]

…