Nu prea le am cu povestile, mai ales asa cum se gasesc pe majoritatea blogurilor [am contul de cateva luni si nu am reusit sa scriu nici un gand pana acum.], nu imi place nici sa imi fac publice gandurile, si imi place sa cred ca sunt o "enigma" si imi doresc ca cei din jurul meu sa nu aiba de-a gata tot ce-i legat de mine, ci sa descopere pe parcurs cine sunt. Nu prea sunt fana blogurilor... nu imi place sa... imi placa si mie ce... le place la majoritatea, ce e in voga. Si in plus, si dupa ce imi scriu in jurnal [ceea ce se intampla mai rar, dar mai nou am avut ce scrie in el], cand citesc ce am scris in momente de maxima tensiune, imi vine sa rad si rup foile, gandindu-ma cat de imatura si... "boema" devin cateodata, fiindu-mi rusine de mine insami, eu.serioasa [?!]:D. Dar acum am niste momente de... nesomn. Am stat in pat vreo 2 ore si ceva. Ma coplesesc gandurile cu privire la viitor. M-am plimbat prin casa putin sa imi revin si intr-un final m-am asezat la birou. Simteam nevoia sa ma descarc... scriind o scrisoare... dar cui? Ce pacat ca in vremurile astea nu mai pune lumea pret pe scrisori... ce bucurie sa primesti o scrisoare pe care o asteptai cu nerabdare... sau mai ales care te-a luat prin surprindere!
