words.

Nu prea le am cu povestile, mai ales asa cum se gasesc pe majoritatea blogurilor [am contul de cateva luni si nu am reusit sa scriu nici un gand pana acum.], nu imi place nici sa imi fac publice gandurile, si imi place sa cred ca sunt o "enigma" si imi doresc ca cei din jurul meu sa nu aiba de-a gata tot ce-i legat de mine, ci sa descopere pe parcurs cine sunt. Nu prea sunt fana blogurilor... nu imi place sa... imi placa si mie ce... le place la majoritatea, ce e in voga. Si in plus, si dupa ce imi scriu in jurnal [ceea ce se intampla mai rar, dar mai nou am avut ce scrie in el], cand citesc ce am scris in momente de maxima tensiune, imi vine sa rad si rup foile, gandindu-ma cat de imatura si... "boema" devin cateodata, fiindu-mi rusine de mine insami, eu.serioasa [?!]:D. Dar acum am niste momente de... nesomn. Am stat in pat vreo 2 ore si ceva. Ma coplesesc gandurile cu privire la viitor. M-am plimbat prin casa putin sa imi revin si intr-un final m-am asezat la birou. Simteam nevoia sa ma descarc... scriind o scrisoare... dar cui? Ce pacat ca in vremurile astea nu mai pune lumea pret pe scrisori... ce bucurie sa primesti o scrisoare pe care o asteptai cu nerabdare... sau mai ales care te-a luat prin surprindere!
Dar pentru ca mai rar se trimit scrisori in ziua de azi, ma "multumesc", daca pot zice asa, cu mailuri. Si cand primesc un mail de la cineva drag imi tresalta inima!:) Sa ti se scrie fara intreruperi [nu ca pe messenger, cu cate un cuvant pe un rand, pierzand sirul vorbelor uneori... fiecare persoana implicata in conversatie intrerupandu-se una pe cealalta prin replici; are si el farmecul lui, bineinteles, dar ce minunatie e sa primesti o scrisoare!], sa citesti "epistola" pe nerasuflate, ca pe o poveste pe care o traiesti intens, imaginandu-ti tot ce-ti este descris in ea... ce fain! Dar... am deviat de la subiect... care de fapt... nu-l mai stiu. aaa. viziunea mea. E 24 mai 2010 si mai este extrem de putin timp pana sa se termine anul scolar. Si eu nu stiu ce vreau sa fac in viitor. Stateam, cum am mai spus, la biroul meu, si o carte ascunsa sub Biblie s-a incapatanat sa se faca observata... o adusesem cu cateva zile in urma din biblioteca, dar nu o deschisesem pana azi. Am primit-o de ziua mea in 2007 de la Emma si in acea seara de 24 martie o citisem cap-coada cu mare interes. Mi-a placut foarte mult. Este vorba de "Cel Ce Da Viziune" de Bruce Wilkinson. Atunci cand am citit-o am fost foarte incurajata de ceea ce am gasit in ea. Acum cand am deschis-o iarasi, am citit cateva pagini, amintindu-mi de prima oara cand am citit-o, stiind ca ea putea sa aduca o schimbare in situatia de fata. Personajul principal, Omul asta... Obisnuit, spunea el niste lucruri interesante:

• Cel Ce Da Viziune [adica Dumnezeu] mi-a dat o Mare viziune inainte chiar ca sa ma nasc. In cele din urma, pur si simplu m-am trezit cu ea!
• Viziunea mea este ceea ce fac cel mai bine si ceea ce imi place cel mai mult sa fac. Cum am putut sa n-o fac atata timp?
• A trebuit sa ma sacrific si sa fac mari schimbari ca sa-mi urmez Viziunea. Dar merita.
• Omul Obisnuit si-a spus ca el era altfel decat cei mai multi Nimeni. El Isi va urma Viziunea, orice ar fi.

Cu siguranta mai sunt persoane care se confrunta cu ce ma confrunt eu in aceste momente, si anume nesiguranta si indecizie in ceea ce priveste viziunea pe care ar trebui sa o avem fiecare, de aceea m-am gandit ca dintre citatele culese din aceasta carte ar putea fi unele care sa aduca o farama de siguranta, optimism si ambitie in sufletul celor ce citesc aceste randuri. Stand in pat cu ceva minute inainte, chiar ma gandeam la faptul ca nimic din ce e valoros nu se poate castiga cu usurinta. Si acest lucru, dupa cum se poate observa, l-am regasit si intr-unul din citatele de mai sus. Daca vrei ceva cu adevarat, trebuie sa te sacrifici. Dar intr-un final... chiar merita efortul si poate chiar si suferinta. Nu pot sa promit ca din acest moment voi fi hotarata, pentru ca nu voi fi cu siguranta, daca unii doar in timpul facultatii si-au descoperit adevaratul vis si au luat hotararea sa si-l urmeze. Suna parca prea idealistic "Marea Viziune" sau "adevaratul vis" si, desi imi place foarte mult sa visez, nu prea am incredere in aceste expresii, probabil pentru ca de fiecare data cand aspiram la ceva anume, "visele imi erau spulberate" de trezirea la realitatea destul de dura [imi place cartea, deoarece ma starneste sa visez, dar de obicei imi dau seama ca de la vis la realizare e mult... si de aceea cam greu ma ating de carti care incearca sa propuna solutii la problemele mele, pentru ca par prea idealistice, cand de fapt lupta pe care o am de dus e destul de dura. in cartea asta ma regasesc, si o apreciez mult, dar parca in final se dovedeste a fi doar teorie pentru mine]. Nu prea poti sa iti urmezi viziunea intr-o lume lipsita de aspiratii, dar totusi exista speranta. Probabil sunt descurajata de faptul ca vad in jurul meu oameni care nu vor sa se sacrifice pentru a-si indeplini adevaratul scop pentru care au fost creati si sincera sa fiu, si mie mi-e foarte greu sa depun efort ca sa fac ceva cu adevarat valoros. Din fericire, spune Wilkinson, nu este niciodata prea tarziu ca sa-ti urmezi Viziunea ta. Si eu zic: Amin! Numai sa ti-o descoperi. Si cu siguranta la un moment dat o vei descoperi, pentru ca pentru ea ai fost creat, nu?! Wilkinson spune si el ca fiecare are un vis, o viziune pe care poate nu suntem in stare sa o descriem, ori am uitat-o, ori nu mai credem in ea... dar asta nu inseamna ca ea nu exista. Am nevoie de mai multa credinta... sa cred ca am fost creata pentru un scop maret. Chiar daca nu fac ceva maret in ochii oamenilor, sa fie ceva maret in ochii lui Dumnezeu si intr-o oarecare masura sa ma implineasca si pe mine [desi nimic nu te poate implini in intregime pe pamant]. Daca vorbele ar deveni ceva practic la mine... sa traiesc cu speranta si sa fiu mereu gata de actiune!

Poate pare ca am anulat tot ce am spus mai sus... pare ca ma contrazic pe mine insami. Si probabil asa este, intrucat si eu sunt foarte indecisa. Si ma cunosc destul de bine. E minunat sa ai vise... si daca ai posibilitatea si ambitia sa ti le indeplinesti e mirific! Poate pentru mine nu e momentul potrivit sa mi-l descopar.

Oricum, voi incerca sa inchei intr-o nota mai optimista, cu ceva ce chiar acum mi-a venit in minte: Cand Dumnezeu iti da o viziune, El iti da si puterea s-o duci la indeplinire! Poate nici nu are legatura cu facultatea pe care alegi sa o urmezi, de bunavoie si nesilit de nimeni sau contrariul, dar daca are legatura, e excelent! Poate viziunea ta e superioara oricarei facultati pe care ai putea-o urma!

Si iarasi imi vine sa rad de tot ce am scris, dar macar am reusit sa scriu si eu cateva ganduri de care imi pare rau acum:D

Am mai gasit acum un carnetel in care imi scriam citate si as vrea sa mai notez aici cateva din cartea de care am vorbit atat de mult:

• Daca Cel Ce Da Viziune este pentru mine, ce Urias poate sta impotriva mea?
• Orice Nimeni a fost facut sa devina Cineva.
• Ceea ce-ti lipseste, ai deja... [citatul asta inca imi da de gandit:-?]
• Anii trec. Pierderile personale se aduna. Ne pierdem simtul valorii si telul. Si marele tablou al scopului pentru care Dumnezeu ne-a asezat pe pamant la inceput incepe sa se stearga din vedere.
• In mod tragic, o intreaga viata poate sa treaca fara ca o persoana sa realizeze vreodata Lucrurile Mari pentru care a fost nascut sa le faca si pe care doreste sa le faca.
• Cat mai ai inca suflare, nu este niciodata prea tarziu sa-ti implinesti Viziunea!
• Frica [zidul invizibil de frica] face ca Viziunea mea sa inceteze!
• In afara zonei de confort a fiecaruia este marele Necunoscut. De aceea nu vrem sa mergem acolo.
• Toti ne simtim Nevrednici si Incapabili sa ducem la indeplinire o Viziune Mare.
• Dumnezeu alege intentionat Vizionari Nevrednici si Incapabili ca tine si ca mine!
• Fara frica nu poti avea un curaj autentic [hmm...:-?]
• Daca ai de a face astazi cu Impotrivitori, fii curajos. Chiar faptul ca stau inaintea ta inseamna ca mergi spre Viziunea ta. Impotrivirea lor te poate ajuta de fapt sa-ti clarifici Viziunea si sa-ti intaresti hotararea.
• Tatal nostru ceresc niciodata nu ia ceva de la copiii Lui, daca nu are de gand sa le dea ceva mai bun in schimb.
• Necredinta este mult mai periculoasa pentru Viziunea ta decat orice Urias! [problema mea...]

Poate ca si tu te vei regasi printre randurile acestea si poate ca vor fi incurajatoare pentru tine. Poate vor fi doar vorbe-n vant, pentru ca de fapt sunt doar cugetari de-ale mele, care intr-un final, ca de obicei cand scriu ceva, nu ating nici o rezolvare, ci doar se adancesc in negura. Poate vor fi atat incurajatoare, cat si descurajatoare. Poate vor fi interesante doar. Ia doar citatele... poate iti vor fi de folos la un moment dat. Nu imi doresc sa-mi fie intelese vorbele, pentru ca poate pentru mine ce am scris aici are un anume sens [sau chiar nici unul], iar pentru tine au un sens total opus celui pe care l-am gasit eu... Scriind incerc sa ma autoanalizez. Am o invalmaseala de ganduri in minte. Si intrucat din haos cu siguranta nu va iesi niciodata ordine [opusul fiind afirmat de evolutionisti, din nefericire], asa nici din gandurile mele nu va iesi ceva concret. Incearca si tu sa scrii ceva cand esti coplesit de contradictii si vei vedea ce va iesi! Ai vazut?:)